Fiind aproape-ndepărtat
De propria-ți sfârșită viață
Nimic în urmă n-ai lăsat
Nimic întrezărind în față.

La morile-amăgirii mici
Morar tocmit cu ziua, luna,
Tot construiești ce-ai vrut să strici,
Și strici ce construiești întruna.

Ori pretinzându-te-nțelept,
Prostiei dându-i tot tainul
Întotocheat ți-e drumul drept
Și gol ți-e-ntotdeauna plinul.

Nu e plăcut să vezi acum
Că nimicirii-i ești profetul,
Doar că te uiți prelung la fum
Cum trece-nspre nimic cu-ncetul.