Te văd în flăcări
Nu ascund,
Tot ce oceanul vrea să piardă
De dimineață sunt pierdut
Și lumea nu mai vrea să creadă.

Examenul meu a rămas
Pe banca pictată de ciori,
Secretul meu nu are glas
Te rog, ascultă-l până mori!

Pășesc prin gropi fără ecou
Cu sufletul spart,
Aș vrea un gram de asfalt nou
Și nu un gard!

Acum adulmec scaunul tău
E copt de-atâta soare,
Sunt rătăcit
Într-un ghiozdan fără erou
Ce fermoar n-are...