Acum știu, lumina
trage cortina nopții și spectacolul începe,
Zeul-Soare își desface razele...
se deschid ferestrele sufletului
și intră clarvăzătoarele ploi cu eșarfe.
Norii se prind de mâini și se scutură
în seninul albastru al apelor.
Mă desprind din ceața privirii,
o ancoră de țărmul nemulțumirilor,
când se descompun pescărușii pe valuri
și marea fuge de corăbii,
să rastălmăcească adevărul
pe care nicio minte din lume
nu-l va descoperi.