Și plouă, și plouă afară:
Ud e liliacul și toate sunt reci.
Se-aude și trenul cum urlă în gară...
Ud mi-e obrazul și toate-mi sunt reci...

Toate mi-s reci și tu mi-ești departe:
Sihastru-ntr-o ramă, vibrând străveziu;
Parfum liliachiu? Petală de carte?
Sihastru rămâi, cântând străveziu...

Violet vibrând, rubin, printre picuri,
Contur prinde-n noapte un verde smarald.
Dar tu, acum palid, alergi prin nimicuri...
Și nu mi-ești rubin, nici verde smarald...

Aud cum mașini gonesc pe șosea,
Prin ploaia de vară cea moale.
Și-aud a chitării coardă prea grea —
Sirenă — prin ploaia prea moale...

Și plouă, și plouă afară
Cu picuri albi și roz și albaștri
Rubinul e ud, deși abia-i vară,
Geana-mi se pierde prin picuri albaștri...

Liliacul cel roz vrea aur de soare:
Se zbate, se zguduie-n zarea cea neagră.
Iar albul meu suflet, în alba-ncordare,
Te cheamă, te-alungă din noaptea prea neagră...