Pe orizontala existenței
merg inadaptații
se lovesc de zidul anormalității
și cad în abisul
cu bolgii
în care ard elucubrațiile

Pe verticala vieții
urcă aleșii
cu spiritul
înălțându-se în spirale
învăluite în aura desăvârșirii
se strecoară printre interstiții
și ajung în metropola transcendentalului
unde extratereștrii
construiesc fericirea
bucată cu bucată
făuresc un dom
unde beatitudinea este religia
iar nirvana este zeul
care presară corpusculii încântării și veseliei
în mințile oamenilor
ce au ales să urce

Pe dreapta oblică
urcă nehotărâții
ce fac din îndoială
o axă șubredă
predispusă să se prăbușească
în neantul
în care urlă umbrele
desprinse de corpurile
cu eurile ieșite la suprafață
sub formă de eriteme

Punctul care înglobează
0 și nimicul
se dilată
până devine un segment
pe care se mișcă haotic
zombii fără axă existențială
încovoiați de greutatea deșertăciunii

Eu mă rotesc în sfera divinului
lăsând în urmă spoturi de axoni
până se umple cu veșnicie
dincolo de această sferă
domnește inexplicabilul și inefabilul
caut adevărul absolut
ascuns de umbrele opace
ale cunoașterii.