focul se aprinde pe seară
revoluția primăvara
în fiecare veac
musai după echinocțiu
ca-n iași '48
și de două ori
la chișinău 27 martie '18
sau mai 2009

jocul literelor de foc este ocultism
deja pervertit
mai bine să vezi să auzi să-nțelegi
alte voci
străinele voci

vagabond neșcolit
rufos jegos sconcs
nu din vina mea
ci cu voia sau
binecuvântarea voastră
eu unul m-aș face pe loc
ventrilocul artist interpret
să duc mai departe
textele ieșite din burtă
m-aș da de trei ori peste cap
în numele lui constant
tonegaru virgil
mazilescu cristian
popescu

triada luxuriei
din scrisul-cânt
sfânt românesc
mie unuia
îmi este totuna să
fac temenele adânci
profesionalismului
nu unor semidocți

în numele lui cristian
și-al lui virgil
deoarece erau în talent egali
și-al lui constant de dinaintea lor
mort la bucurești pe 10 februarie 1952
pe când parcheta cu ultime forțe
unul dintre blocurile dejiste

recita și-apăsa
compunea și prindea
propriile scânduri în eternitate
fără ținte
numai cu spută și sânge

acolo unde stă el întreg
nu stați voi

pe necanonizatul
nici azi
pe cantautorul
unor thanatice și pierdute
cântări cu adevărat libere
pe ucisul poet în toată puterea
cuvântului pe șantier în fața
inculților săi colegi
auziți-l până azi
locatari ai
blocului de piatră
netocat 41 de ani

mausoleul său
nu s-a ridicat

dacă mi-ați lăsa mână liberă
aș incendia
după moartea sa din '52
numai
rampele de gunoi pline cu leșuri
de câini motani și alți hoitari
fătați vampiri
și maidanele fără legitimi proprietari

limbi ale iadului alergați
dinspre toate eșafoadele
de la tovarășii
de beții și cântece demascatoare
care i-au fost dați
i-a venit demult să-i aleagă
maestrului necuviințelor villon

alergați
limbilor de fum negru înecăcios
pe unde știți voi
ielelor de pe la noi