Când sufletul cunoaște înălțare
prin versurile unui poem,

am simțit cuvintele înflorite rodind
cum pătrund liber în inimă,
urcă-n memorie gândul cel iubitor
născând mai multe vise
decât pot să se împlinească.

Îambălsămează pe ultimul ce urmează
când mă voi afla
fără apărare în fața morții,

descoperind mijloacele de amânare
ale trăirii prin cuvânt.

Până și respirul născut miroase a trădare
ce-i pune un prag

neiertător,

ochii îl văd, îl ocolesc
dar pericolul nu dispare,
rămâne la pândă.