Eu m-am tot răzvrătit mereu
Cred că la orice nedreptate
Și-am criticat tot ce-a fost rău
Zi de zi în societate

Și-am fost tot timpul tulburat
Când i-am văzut pe disperați
Ce-n greva foamei au intrat
Când erau neajutorați

Dar nu m-am gândit niciodată
Că s-ar putea ca o “grevistă”
Oricât ar fi de-nfometată
S-ajungă o „figură tristă”

Dar după cele ce-am văzut
Câte foloase-a tras din foame
De-abia atunci am priceput
Caracterul acelei dame

Ce-a devenit nesățioasă
De-atunci în orice-mprejurare
Deși părea o cuvioasă
Cu-apucături de „fată mare”

Se-ntristau telespectatorii
Când apărea cea „subnutrită”
Dar nu știau ei, privitorii,
Că pentru asta e plătită

De-aceea o și desemnară
Să candideze la Senat
Și bineînțeles c-o votară
Oltenii săi imediat

Ajunsă doamna senator
În alianța usl-istă
O critică acum de zor
Ca-n vremea când era grevistă

Deși atunci când candida
Ea le-a promis multe la vot
Și peste tot se lăuda
Cu competența ei cu tot

Numai că doamna-nvățătoare
Măruntă și la figurat
E bună doar la contestare
Că doar atât ne-a demonstrat

Iar spre regretul meu cel mare
Și fără să-mi ascund mânia
Aștept și vreo realizare
La care „să-mi scot pălăria”