agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-13 | |
32 martie
Noi gândeam că suntem împreună dar abia când i-am citit jurnalul publicat după moarte am înțeles că era adevărat. Pe atunci nu știam că serile erau magie curată și de ajuns mișcarea vițelor de salcie deasupra apei alunecarea șlepurilor peste dârele de lumină încolăcirea apei neagre mai ales. Îi citeam poeziile mai târziu, din cărți, dar în ultima noapte de martie ne adunam pe malul Dunării și simțeam că sunem împreună. Vorbeam în șoaptă și se cuvenea să facem așa dar pe atunci nu știam eram copii cu degete pătate de cerneală îndreptățite la visare. Studenții povesteau întâmplări din apartamentul modest cum stătea el sub lumina lămpii și dicta iar ei scriau în semiobscuritatea albită a fumului de țigară. Tăcerea se ridica dintre ape întunericul devenea imaginar atât de mult și până atât de departe încît noi gândeam că suntem împreună. Vântul ne sorbea căldura înnoda parfumul pletelor în poveste, pădurea de pe celălalt mal ca o aripă de liliac inunda încet portul, acoperișul înmugurit al umbrei, pe când rugina vapoarelor își încremenea ceasul, iar noi creșteam în lumina orei oprite. A fost cel mai frumos poem pe care îl știm și azi pe dinafară, deși niciunul dintre studenții plecați la București nu l-a recitat vreodată. Pentru ca aerul să devină sfânt și să ne putem întâlni, îi citeam poeziile mai târziu, din cărti.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate