|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
ziua cea mai lungă poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de florin caragiu [teotim ]
2013-05-06
| |
ne vedem tot așa de rar cum plângem
sub cerul desprins la un colț
mereu e ceva schimbat – un mic amănunt
pe care-l zărim în cursul vorbirilor lungi
despre viață pur și simplu –
pe pagina trupului și vrem a citi până la capăt,
dar ne opresc asfințitul, marea,
umbra ce pâlpâie-n aer aprinsă de gând,
sau poate delta timpului ce se varsă în noi.
pipăim întunericul ca pe fața unui prieten
plecat dintre noi și îi ghicim zâmbetul stins
ce îmbracă de-acum spațiul apăruților.
despre înviere nu spunem nimic,
deși lipsa de apetit pentru lamentările zilnice
ne face să credem că am fost atinși.
|
|
|
|