Uneori, de sărbători,
ești pornit să te măsori,
ca atunci când vrei să știi
dacă ești bun să te însori.
De crești o plantă,
sau un animal poate de-l crești,
doar după-aceea poți spune,
că, de durată, pe cineva poți să iubești.
Grijă să ai să aibă apă,
să aibă mereu ce mânca,
abia apoi de la viață,
și pentru tine poți aștepta.
Cerul încearcă mereu să te ajute,
să-ți dăruiască
lumina care să te mântuiască,
lumină care tot renaște
în fiecare dimineață de Paște.
Poți spera la o viață aleasă
de reușești, an de an, să ajungi
cu lumina speranței nestinsă acasă.