Armata sughițurilor mele s-a speriat de o pisică pătrată venită din abstracția gândurilor mele. Iar în pantofi îmi simt degetele de la picioare mușcate de pisica pătrată. Închid ochii și încerc să mă mut cu gândul în altă parte. Mă împiedic de un nor și acum îmi pare rău că nu mi-am luat umbrela cu mine. Nu este greu de înțeles de unde vine disprețul meu față de pisica pătrată pentru că dublează, falsifică un adevăr. Acum nu fac altceva decât să reproduc o emoție străină pe care doar textul și numai textul ar trebui să o reproducă. Trag barca imaginației mele la malul unui text abstract dar gândurile mele îmi aruncă în barcă o pisică pătrată. Afurisita asta de pisică mi-a mirosit urma. Încerc să arunc în ea cu pietricele, poc, poc, poc. Mi-se pun noduri în gât când o aud cum miaună. Deschid ochii brusc și îmi dau seama că am adormit. Îi văd zâmbetul ei larg și virgin, este o făptură de vis care are doar două picioare, îmbrăcată cu o fustă mini.