Dedic cuiva această întrebare
Pe drumul șters, albinele țin post.
Îmi poți citi acum tu mintea oare?
Sau te-ai pierdut în vise fără rost?

Un cal uitat, o sanie cu pene
Un vas cu sânge, coarnele sunt moi,
Doar două întrebări, o mie de probleme
Păstrează-ți sufletul atunci când mori!

Aplic cuiva această constatare
Pe cerul înghețat, doar îngerii vorbesc.
Îmi poți citi acum tu mintea oare?
Când clipele pe geam ni se opresc.

Podul pustiu, un scaun cu mâini
Argintul viu, pisici și câini,
Suflet udat, zări părăsite
Zâmbet ciudat, rămâi la mine-n minte!