fiindcă hrana nu se suprapune perfect peste foame
fiindcă rămâne loc suficient unui ulcer fierbinte
veți da morții vrabia urbană
ca pe-un grăunte roz abia ieșit din moalele planetei
să fie ciugulită până dimineață
până răsare soarele
atunci voi începe să râd
de ereții muritori de foame
de pâinea fărâmițată uscată pe tăblia pervazului
atunci veți închide boxele și veți asculta
mărturisirea singurului vostru vecin
băiat tânăr cu familie așezat la casa lui
am vrut să urăsc și-am reușit
am vrut să iubesc și s-a făcut iarăși noapte
dați drumul vrabiei
deci
să se bucure ereții