Cât de frumos de repede trece timpul
Deunăzi albul era-n asalt la ferestre
Azi macii ard sub zepeline pe câmpul
Unde clipe cuminți așteaptă pedestre.

Simt volbura cum se urcă verde pe trup
Mâna-mi alege o parte mai umbrită
Globulele-mi zornăie albine prin stup
Un deal mai sfielnic privirea-mi evită.

Cerul rece se aburește-n răsuflare
Păsări scârțâie contururi , volute...
Norii-mi par petale amorfe de soare
Mușcate de spațiul armonic și iute.

Cât de frumos de repede trece timpul
Picurând pe streșini, cicatrici și grinduri.
Privesc pe fereastră cum cade nisipul
Unduit avers între viață și gânduri.