agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 880 .



Cât de mult
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Romaeca ]

2013-07-30  |     | 



Ziua este pe sfârșite, încă nu s-a terminat,
Rând pe rând se-ntorc acasă muncitori de la arat.
E frumos afar' și bine, soarele a asfințit,
La căsuța dintre câmpuri o lumină s-a ivit.

Vântul parc-abia mai suflă, poate că a obosit,
Și copiii de pe stradă parcă s-au mai potolit.
Se aude o căruță: e un călător pribeag
Însoțit de-un chipeș tânăr, de odoru-i cel mai drag.

Stau pe scaun lângă sobă așteptând ca tu să vii,
Zadarnică-i așteptarea, nopțile-mi sunt tot pustii.
O lumină prin fereastră s-a oprit pe chipul meu,
Este luna; mă privește aidoma ochiului tău.

Neliniștea mă cuprinde și un dor îl simt în piept,
Este focul de iubire, nu pot să te mai aștept.
Las odaia încălzită și grăbesc pasul mereu
La căsuța dintre câmpuri însoțit de doru-mi greu.

Inima-mi în piept zvâcnește, parcă a înnebunit
De atâta dor săraca; însă nu a istovit
Să tot bată. Zăresc parc-un ochi de geam slab luminat
Devenind tot mai puternic, căci eu m-am apropiat.

Și te văd, ești la fereastră; ah! ce chip încântător,
Nimeni nu poat' să m-oprească, lângă tine vreau să mor.
Te răpesc în noaptea asta, vii cu mine, ești a mea,
Vom pleca în lumea largă, ș-om trăi alăturea.

Poarta 'naltă-o sar de-ndată, iute vin la geamul tău,
Semne-ți fac, deschizi fereastra, dar îmi spui: îmi pare rău,
Tata nu vrea să-și mărite fata c-un băiat sărac!
Ce-aș putea să fac eu oare, dacă lui nu-i ești pe plac?

Nu mai sta așa pe gânduri, știi și tu că te iubesc
Însă vorba tatii vine: nu pot ca să părăsesc
Casa și averea toată și pe tin' să te urmez,
Bogăție nesfârșită, asta-mi vreau, așa visez!

Suflet, plângi? te rog, fii tare, lasă, nu te frământa,
Uită ce-ai mai scump pe lume, n-a fost ea să fie-a ta.
Hai, încearcă să revii, nu mai gândi la ce-a fost,
Suferi, văd, și nu e bine, nu mai are nici un rost.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!