agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-03 | |
De ceva timp contemplu o doamnă,
nici la domnișoare nu li se mai zice acum decât doamne, doar demodații mai vorbesc cu domniță și alte noțiuni, aproape abstracte, pentru tineretul de azi, cum spuneam contemplu o doamnă, e Doamna Fericire, mai mereu e singură și asta mă minunează cel mai tare întotdeauna am crezut că Fericirea are multe cunoștințe că are o viață socială bogată și exuberantă dar nu e tocmai așa zilele astea lumea preferă cu totul altceva deși toți jură că își caută fericirea ceva e tare eronat se pare că încercările lor de a-și găsi fericirea nu sunt tocmai corecte dacă tot nu o întâlnesc Pielea Doamnei Fericire miroase a dulce, a prăjitură, a ceva bun de la bunica, e mereu veselă și are un aer aproape copilăresc dacă nu s-ar ascunde sub fustele-i primăveratice mai multa filosofie și mai multă meditație decât la un calugar budist care merge cu ochii închiși în roba-i portocalie prin lume Țin minte când am cunoscut-o la un seminar la facultate pe când studiam filosofia cu taică-meu avea un aer trist, plictisit, până când intră pe ușă un coleg din acela cu capul în aer, sufletul scufundat, cotrobăind prin măruntaiele planetelor și privirea pe undeva pierdută, prin sufletul unei fete de care ar fi putut fi îndrăgostit sau, la fel de bine, doar fascinat ca unul din anticii care au descoperit sistemul solar și câteva legi din ale astrofizicii Nelăsându-l pe taică-meu să-și termine admonestarea spuse solemn - Mă veți ierta că am întârziat dar azi, pe când mă lăsam purtat așa de-un nor pupăcios deasupra pământului, căci mergeam dar parcă zburam, am înteles ce e fericirea E o Doamnă! Niciodată fericirea nu dă buzna, domnule profesor! Are maniere! Ați auzit, domnule profesor?! Culmea culmilor! Fericirea are maniere! Bate la ușa, așteaptă să o poftești în casă, să o inviți să ia loc și niciodată nu vrea să stea prea mult de teamă să nu incomodeze! Domnule profesor, Fericirea e vecină cu 7 ani de acasă iar asta chiar mă enervează! Si poate tot atunci am auzit-o pe Doamna Fericire râzând cu mare poftă, cu lacrimi și nu alta! - Cred, domnule profesor, zise ea, că v-ați găsit filosoful! Iar eu, domnule, cred că voi rămâne mai multă vreme pe aici, chiar și în lipsa unei invitații. Și râse mulțumită, mai mult ca pentru sine ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate