nimic nu poate fi egal
sentimentului de septembrie
când s-a născut iubirea unei poezii
logodită în șoapte cu ecoul tăcerilor scrise

patru decenii vorbite
în rodul lăstarilor din stâncă
unde floarea de colț își odihnește
privirea plecată spre albul de la tâmplă

nostalgia ne oprește arar
să-și adauge în albumul verde
o filă din povestea ce curge liniștit
ca râul ce ține secretul fiecărui anotimp

toamna deschide spre mâine
puterea de a merge mai departe
cu pașii siguri într-o liniște din vers
o iubire dintr-un timp cu nume de poet.