agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-03 | |
Erau două grade-afar' și-mi venea să urlu,
Priveam din geamu-ncețoșat, Către viitorul sumbru. În cas' mai lumina cu-o ultimă sclipire, ceara ce mai purpura, a lacrimei lucire. În cas' noi învățam la lampa de petrol cu trei cojoace rupte, și un ceai de tei febril. Erau doua grade-afar', părinții-mi tremurau, ascultand la radio, cum romanii-afar' mureau. Și-n cas' stăteam ascunși și-mpărțeam tot ce aveam chiar si un colt de paine, dar cu-inima-n dinti ieseam! Se-auzeau gloanțele-n rafale ricoșând Erau două grade-afar' și toți românii urlând. Acum - priveste ce-am avut și ce-am primit sufletul, ocara lui, povara ce-am pătimit. Și sunt două grade-afar' și minți de bine, numai tu române uiți ale patriei suspine...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate