În seara de toamnă târzie,
Când ploaia se scurge pierdută
Năvalnic iubirea gonește
La ușa de mult zăvorâtă

Cu tropot și surle o mie
Prin ceața ca fumul șuvoi
Iubirea nestinsă de vreme
Ne strigă pe numele noi

Târzie poveste de toamnă
Cu ruguri aprinse popas
O inimă mare cât luna
Se leagănă-n ultimul vals

Se duce și toamna-n pustie
Și iarna ne bântuie gri
Ne arde-n retină nesomnul
Iubește-mă azi...suntem vii.