dinăuntrul coapselor tale mă las vânat
de toate haitele consumate
de sus în jos ca o apucătură
sunt cea mai nestăpânită liniște și mă iubești pentru asta
mă iubești când te frământ până la obsesie
mă iubești când mor în pântecul tău de sâmbăta seara
ca o mândrie scuipată
ca un bolnav mintal
ca un minut scrijelit în sânge
până la ultima moleculă
de lup bătrân