e o mercenară, se luptă cu aerul pe care-l scoți
din pieptul înăbușit și crede că nu va obține un preț mai bun.
(Femeia în care te întorci se lasă ispitită și-și tace mântuirea.)
Femeia în care te întorci se frânge ca o catastrofă cu oameni
mai ales când te surprinde iubind cu clapele negre peste degete,
fără să scoți un sunet.
Femeia în care te întorci își lasă măduva la vedere,
cade în genunchi
și-și culege sângele ca pe niște flori ce miros a toamnă.
Femeia în care te întorci, te strânge buchet
și te lasă cu grijă la fiecare mormânt ce se ivește
până la sfârșitul zilelor ei.
Femeia în care te întorci te-ar vinde până la lacrimi și când n-ar mai avea de unde
te-ar face să-ți speli păcatele
în lut proaspăt.

Femeia în care te întorci are tălpile încinse și caută apă
o strigi pe buze și te aude înecul.
O iei de mână, oasele ți se limpezesc, dai în trecut
dai în tinerețile tale, îi săruți ochii cu fidelitate și îi semnezi.

Femeia în care te întorci adoarme cu visele pe sfârșite într-un somn singur,
se va trezi cu teamă, cu teamă pentru fiecare noapte.