De câte ori mă uit în ochii tăi
Mai luminoși ca stelele din cer
Țâșnesc din ei mănunchiuri de scântei
Ce mă-nfioară cu a lor mister

De câte ori la sânii tăi privesc
Frumoși ca marmura și tresăltând
N-aș vrea privirea să-mi mai dezlipesc
Și-aș vrea cu palmele să ți-i cuprind

De câte ori mă uit la gura ta
Cu buze rumene și arcuite
Visez că ele parcă-ar murmura
Să meargă gura mea să le sărute

De câte ori ești prin apropiere
Din preajma ta n-aș mai pleca deloc
Pentru că tu ești oaza de plăcere
Cea care mi-a pus inima pe foc

Însă de câte ori tu ești departe
Neliniștea parcă mă copleșește
Și numai de tristețe eu am parte
Deoarece ființa ta-mi lipsește