Tresar la gândul că va fi,
da, va fi trecutul mereu aproape, umbrindu-mi vitorul,
o umbră ce se-ntinde deasă peste fi(I)nța mea.

Va fi venit și timpul trecutului meu să-mi bată la ușă,
să-mi rupă fericirea efemeră, să-mi spună: am venit.
Sunt aici cu tine să-ți clădesc vitorul: dulce sau amar.

Ce straniu sună:să-mi clădesc vi(I)torul în umbra trecutului meu.
Dar, e parte din mine și oricât aș vrea să-l ocolesc, va fi mereu cu mine.

Ce straniu sună, peste timp
să-mi rup coroana vieții,
trecutul pare-a fi un ghimp,
în coasta tinereții.

Să-mi plâng trecutele cărări,
cuprinse de tristețe,
când alergam în șapte zări,
împins de tinerețe.