undeva departe
îmi imaginez că fiecare mamă-i iubită
ca bobul de grâu
de pământul fertil pe care apa-l udă
prin fereastra plânsă
privesc la pomii singuri în ger
au mugurii plecați
rămas-au doar bătrânii
cu lacrima uscată pe obraz
nu obosesc să strige câinii
să-i însoțească
la colind.