cum ar fi
să mă împart acestor ninsori
acoperind tăceri
părăsite de cuvintele
rămase lipite
de oasele pământului
să mă aștern ca întrebările
peste ele
îngropând sub tălpile bunelor intenții
liniștea stranie
din care ar fi trebuit să erupă răspunsuri
sau să ning peste toate uscăturile
spectacolul timpului
configurându-i vieții
forma de frunză ascunsă în mugur
chiar dacă doar aș fulgui
cu indulgență
peste momente albite de orgoliu
tot aș reuși să mă întind ca melancolia
peste conștiință
lăsând zăpezile să cadă din nori
balsam
peste restul zilelor

17 decembrie 2013