Mă-închin la chipul tău înscris în varul
Cetății fantomatice de lângă
Unirea cerului cu piatra-n dungă
De orizont, când îmi trăiesc calvarul.

Mă rog ca gându-mi istovit s-ajungă
Ca să îți sorb cu lăcomie harul
Și să-l păstrez ascuns precum avarul
Își ține sufletul ascuns în pungă.

Sunt necesare tainițe, sipete
S-ascundă inefabilul parfum
Al versului de dor, săpat postum
În piatră pe mormântul unei fete?

Eu, distilând trecutele regrete,
Spre tine îmi deschid de-acuma drum!