agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-23 | | nu mai trecusem demult pe acasă satul meu aproape murise cu mâinile pe sus ca și cum nu s-ar fi sfârșit cele două războaie mondiale pe cărărui nu încăpeau decât fantome din pânze de goya câte două sau câte patru dând năvală mereu în jos murind la obârșii în vechile mituri savurând ca pe înghețata de căpșuni nefericirea de a te fi născut sau de vanilie de frișcă de ciocolată înainte de a se fi introdus curat constituțional pedeapsa cu moartea pentru români născuți în secolul al XXI-lea de la șase dimineața pentru ca legiuitorul să aibă și el vreme să-și dea sufletul de bună voie și nesilit de nimeni ca la o nuntă neolitică de pe vasele culturii cucuteni expusă la luvru cu mult fast cu un cuvânt înainte al lui françois mitterand pentru poetul-vagabond françois villon tatăl fetei nebune pe care în pânzele lui goya o cheamă alexia prieteni din copilărie acum generali plini m-au invitat la o țuică chioară pe datorie e ca la bădărău după ce te tunde să nu te vezi cum arăți în oglinda șpanchie domnii generali merg destul de drept ca avioanele pe cerul turbulent nu prea se mai văd dintre nouri curbându-se ușor drumurile ca la întorsătura buzăului singurul reper din univers de care te poți împiedica fericit că ai murit lăsând după tine pe cineva mai bun decât tine dascălul butucel singurul om din satul meu care o înfruntase pe elena ceaușescu în școala primară coleg de bancă prin 1928-1932 cu unchiul meu dinspre tată când cânta el SLAVÃ SLAVÃ ÞIE DUMNEZEUL NOSTRU morții se ridicau din raclă ca și cum ar fi dansat hora-n două părți moștenirea noastră genetică de el inventată și de moș micodan flăcăiandri înainte de al doilea război mondial dansând cu atâta foc ca și cum ar începe al doilea război mondial aveam șapte copii și venea îngerul să-mi pună pixul în mână dictându-mi ce să-i scriu lui ceaușeasca să lase biserica în pace privește confirmările de primire și răspunsurile SLAVÃ SLAVÃ ÞIE DUMNEZEULE DUMNEZEUL NOSTRU pe atunci făceam naveta zilnic la iași două sute de km cu locomotiva cu aburi ai văzut prin filme cum arată o locomotivă cu aburi iarna trenul era tras de două locomotive una tată mergea cu plugul înainte ca-n siberia alta stătea acolo pentru când ne întoarceam dinainte înapoi diavolul comodității e cel care-i face pe oameni singuri să trăiască așa ca proștii secolul meu nu mai este nici leatul cheam-o pe alexia să-i omenească pe domnii generali cu un rachiu șpanchiu pe datorie tată viața e ca la bădărău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate