te caut
cu vârful unei limbi moarte
genunchiul nemestecat atârnă ultimul etaj
ca un animal de pradă în spațiile libere
dintre falange

am dreptul să te surprind de apucături
să te arunc prin mine
până la ultimul cuvânt decapitat
cu puțin timp înainte de cădere
când mă loveau ziduri
vânt uscat
și răni de plastic


Poem scris în amintirea marelui poet român Traian T. Coșovei care de foarte curând ne-a părăsit!