|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Aici se odihnește un poem poezie [ ] scris pe marginea unei părăsiri
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Zavalic Antonia-Luiza [Antonizzi ]
2014-01-09
| |
n-aveam nimic de spus
eram frumoasă și atât
când împărțeam tuturor fericire ca pe o mână caldă.
E albastru în casa mea. Apa se adună mult
și curge din pământ în nori, ca lacrimile care încep din măruntaie surpate și-și caută
loc vrednic de plâns.
Priveam până târziu drumul care satură condamnările noastre iar
dimineața numele meu devenea cuvânt
de despărțire pentru toți cei care m-ar fi putut iubi.
N-am scos nimic bun
din această pâine, decât gurile celor flămânzi.
Am cântat neputință
ca niște păsări care mi se zbat în palme și mor.
|
|
|
|