de o vreme
în visele mele nu se mai întâmplă nimic
mai bate vântul negru
zis și traistă goală
din când în când

îmi amintesc că
atunci când era lună plină
din pereți ieșeau umbre de lupi
apăsam cu degetul mare tencuiala
și peretele mustea ca un burete
se prelingeau frustrări regrete
plânset de miel
abia ce mă numise stăpânul crucii
pe palier

de o vreme
nu-mi mai amintesc nimic
din când în când mai dau
peste câte un vers sădit
la rădăcina unui vis răzleț