agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1369 .



mint când scriu nu mint
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2014-02-14  |     | 





întotdeauna, când mă trezesc, e întuneric. indiferent de oră și de anotimp. apa rămasă de ieri are pojghiță. altfel singura explicație ar fi că degetele mele au densitatea mai mică decât aburul. apoi trag scaunul. întotdeauna îl trag. dacă ar fi mai aproape de mine, n-aș putea ațipi. mă așez cu mișcări de pianist ajuns. întâia oară în fața unei săli de spectacol. mai departe e simplu. las degetele să se miște în voie. pur și simplu ascult ecoul produs de litere izbindu-se de întuneric. răstimp, aș putea să mai trag un pui de somn. cât simt aceasta, totul e gata. rolul meu este de a aprinde lumina. și a corecta ce a ieșit. desigur, întunericului nu-i pasă. oricât l-aș căuta, cât timp trăiesc, el doarme. cine a căutat un mort știe ce spun. el nu este acasă. nici în locurile în care ieșeați împreună să numărați stele. nici măcar în cimitir acolo unde primăvara vă plăcea să beți pe un mormânt gol. ești singur. singur. alb și drept. fantomă așezată pe scaun. scriu și respir. nici o diferență. în cele din urmă, istovit, adorm. întunericul își reintră în drepturi. totul revine la viață.

șarpele-de-casă iese doar noaptea
liniștea apei s-o bea

la început îți va mânca mâinile
vei fi mai caraghios decât un om de zăpadă cu un nod în gât
ai privirea aceea ca și cum ai fi înnebunit de dorința
de a răspunde la telefonul ce sună și tace iar sună și iar

dacă am pleca fiecare cu barca lui știu sigur că din instinct
amândoi ne-am urca în aceeași
una am târî-o în sfori după noi
promisiune a primăverii

pustiul și cerul mă ajută să cred
că aici s-au înfruntat cândva haite
acolo unde vântul a rotunjit gheața din depărtare deslușești
cum femele îngrozite stârpesc puii

și buzele ți le va mânca ai privirea
aceluia înnebunit să povestească
despre faptul că lumea ce va părăsi în curând e cu totul străină
de albul care aduce cu sine uitarea

n-o mai lungesc abia mă poți urmări
la final îți va înfige în inimă gheață
și bogat dac-ai fi ce mai poți cumpăra
când Moartea a bătut omătului cuie

când nu vei mai visa tot ce-ai visat îți va ieși din trup să existe






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!