am ajuns în sfârșit propriul cabinet medical
nu (mai) am rude prieteni conaționali nici măcar idoli
orice cuvânt întors în creier este vindecabil sau nu
datoria mea este să îl feresc de efort și dezhidratare
mai exact de sine însuși

ar trebui poate să amintesc măcar de modestia începutului
mă punea întotdeauna pe picioare
îmi administra dimineața la prânz seara și peste noapte
tot ceea ce se inventase în jurul meu
mai ales spiritul morților
față de care mă simt vinovat că mi-am amânat vizita

cu gândul acesta mă aplec și astăzi peste masa de operație
însă mai obsedat de tăiere
lung și adânc
probabil subconștientul mai crede
să găsească și altceva în afară de organe și reacții
caută obsesiv fără să-i pese
că unii dintre aceia ce așteaptă pe culoar ar mai putea fi salvați

cel mai bine îți amintești prima vindecare
probabil din cauză că nu are niciodată loc

rătăcești
te așezi
îți prescrii rețete
fără să realizezi că promisiunea vindecării
îți agravează suferința
că ai putea uita să mergi să crezi să iubești
și toate acestea nu în văzul lumii

viața însăși e taină