aici unde din când în când visez să fiu regizor
de fapt sunt un fel de mașinist promovat
de la cabina sufleorului prin nevoia de figurație
într-o piesă ciudată scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconștientă fără nicio pregătire dramatică
fără acte fără indicații scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz și multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare cu licurici
în loc de reflectoare cerul nopții
.....................................
în sală printre aplauze și lacrimi
o rază de soare își caută cercul