aş scrie versuri despre tine pe toate zidurile
prin fiecare literă ar circula bucăți din acest tăcut verb "a iubi"
s-ar prelinge pe lângă porțile cu afişe mari
unele sunt luminoase şi pâlpâie
precum ochii tăi atunci când facem dragoste
altele
sunt zgâriate şi zdrențuite
ca un orologiu pornit prea devreme la întâlnirea cu timpul

aş scrie cel mai frumos poem pentru tine
l-aş înregistra pe un vinil special făcut pentru urechea ta
s-ar lovi atomii de sânge dintre noi cu viteza luminii
între florile din glastră şi frunzele căzute la colț de stradă
e o simbioză tăcută
o iubire platonică strivită de roți
un loc întreg pentru semafoarele pline de sentimente

printre strofe
aş picura pe ici pe colo
duzini întregi de poze mentale
sunt unele cu tine când zâmbeai aşteptând orele apusului
altele
cele mai colorate
se mulează pe retina mea
ca o pată orbitoare şi caldă
toate declarațiile de dragoste s-ar strânge între două degete
oamenii ar muri instant
ar deveni îndrăgostiți de femeia de la aprozar
de măturatoarea care fumează kent
de tipa încălțată cu bocancii roşii
de tine de părul tău ud
de ochii cenuşii maro negri verzui
de parfumul tău căzut peste piele ca o mănuşă de catifea

ți-aş scrie cea mai frumoasă poezie de dragoste
aş începe din vârful degetului mic de la piciorul stâng
s-ar opri abia în ultimul vârf din părul meu sârmos de la atâta soare
ne-am închide unul în celălalt
ca o carte de versuri îmbrățişată cu imagini
o editură s-ar dărâma privind minunea
am lua premii peste premii medalii de aur
toți tâmpiții ne-ar cita
melancolicii ar urla la iubita lor
de la etajul doi ar sări sinucigaşii cu ştreangul de gât
şi cu noi doi căzând din glastrele scumpe între frunzele toamnei

ți-aş scrie cel mai frumos poem
mă doare pieptul dacă aş țipa asta
un claxon de dacie mă sperie
un cerşetor plânge şi cere apă
un polițist opreşte sonetul meu

întinse pe atâtea ziduri de bloc
am sărutat versurile cu amenda mototolită în palmă
un poem a încercuit
oraşul ăsta prea bântuit de gri