Un amalgam de zi și noapte
Un pic de ploaie, mai mult soare
O vorbă multă, dar și șoapte
Mai multe ploi, dar și ninsoare.
Ce este viața mea în sine
Când alergând am obosit
E stropi de bucurie care vine
Din ea dorința de om împlinit.
Ce este viața trecătoare
Pe care o parcurgi infatuat
Când au rămas doar clipe mortuare
Te regăsești în ea țărâna ce te-a dat.

Clepsidra încă mai vibrează
În așteptarea ultimului bob
Viața în totul ei valsează
Mai e un pic și vei scăpa de rob.
Sintagma de „creație divină”
Te-apasă pe umerii ce altădat`
O regăseai în stropii de lumină
Întinși în palma ta, cea de păcat.
Ce este viața în retență
De la tot ce e pământesc
Te poți trezi cu o demență
Deși dorești ceva lumesc.
Ce este viața mea acum
Când depărtarea se arată
E amalgam de nor și fum
Făcut el doar să te cuprindă deodată.