- continuare -

Criticii Bibliei susțin idempotența
Pe bună dreptate, fără mirare
Că Maria nu era măritată
În momentul în care
A rămas însărcinată:
"Cea logodită cu el dedicat(Iosif, N.A.)
Care era însărcinată" - Luca, 2, 5).
Evangheliile o pomenesc în treacăt
Și foarte rar pe Maria, deodată .
Luca (2:35) îi arată pe Iosif în ton
Și Maria mergând la templu, cu speranțe
Având, totodată, pruncul în brațe.
În templu se afla bătrânul Simeon
Care nu putea muri liniștitor
Până ce nu-l vedea pe Mântuitor.
Recunoscându-L, Simeon
Spune tinerei mame la unison:
"Iată, Acesta este pus spre căderea
Și spre ridicarea multora din Israel
Și ca un semn care are puterea
De a stârni împotriviri, de fel.
Și prin sufletul tău va trece sabie
Ca să se descopere
Gândurile din multe inimi", care îmbie.
Singurul evanghelist care
Pe Maria o arată
Prezentă la crucificarea Fiului Cel de Sus
Este Ioan cel fără pată(19, 25):
"Și stateau, lângă crucea lui Iisus
Mama Lui și sora mamei Lui
Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena."
În primul rand, pornind pe drumul lui
De la statutul Său cu trenă
De Maică a Domnului
Maria este considerată
Ocrotitoarea sarcinii orișicui
Ocrotitoarea copiilor și familiei, totodată.
Se spune în tradiția populară
Că rugile înalțate în această zi
Duc la îndeplinirea dorințelor bunăoară
Dacă persoana se roagă din zori de zi
Cu sufletul curat și cu tărie
Cu trupul tot curat să fie.
Icoanele Sfintei Născătoare, cu smerenie
Sunt puse la loc, ca și cum e roua
De mare cinste in 8 septembrie
Se aprind candele care ard toată ziua
Și care aduc pace și lumină iubirii.
Cu toate că Noul Testament
Nu ne relatează evenimentul nașterii
El este prezentat în evangheliile apocrife evident
Dintre care cea mai importantă este, de asemenea
Protoevanghelia lui Iacov, cu Mesia
(în jurul anului 145)
Care relatează originea
Și copilaria fecioarei Maria.
Maria a avut, conform acesteia
O descendența atât împaratească
Cât și preotească:
Tatăl ei, Ioachim, provenea
Din seminția regelui David
Iar mama, Ana, era
Fiica preotului Matthan cel palid.
Pentru că nu aveau copii și dispera
Ioachim și Ana au început
Sa fie ironizați
Și de oameni batjocoriți.
Lipsa copiilor era considerată un tribut
Un blestem din partea divinitații.
Și, totuși, Ioachim și Ana mereu
Nu s-au răzvrătit în fața sorții
Împotriva lui Dumnezeu
Și nu au renunțat
La viața lor virtuoasă și dorind
Rugându-se în continuare neîncetat
Cu lacrimi și nădăjduind
În bunătatea Lui.
Tradiția spune ca toptan
În al cincizecilea an
Al căsătoriei lor
Marele Preot de la Templu
A refuzat în public jertfa lor
Numindu-i blestemați și chiar mai amplu.
Întristați, cei doi părinți
S-au îndreptat
Spre casa lor din Seforis, de-ndat`
Și au hotărât
Să se retragă fiecare, laolaltă
Pentru post și rugăciune.
Ioachim s-a hotărât, în gura mare
Și a plecat cu inima indurerată
La niște pastori, în munte.
Acolo i s-a arătat îngerul Gavriil
Care l-a trimis degrabă acasa, sus cu a sa frunte
Spunându-i că rugaciunea lor de servil
A fost ascultată
Și totodată binecuvântată.
Îngerul i s-a arătat și Anei mereu
Căreia i-a vestit că Dumnezeu
Le va trimite binecuvântarea
Iar pruncul Duh Sfânt va avea
Și va fi un vas de Dumnezeu ales.
După tradiție, Ioachim și Ana
Au dus-o pe Maria, ca dar cules
În vârstă de trei ani la templu, diafana
Unde ea a rămas liniștită
Până a împlint 15 ani
Fiindcă fusese Domnului hărăzită
De către părinții ei cei puritani
Încă înainte de zămislire.
Această sărbătoare
A intrării Maicii Domnului în biserică
Deși nu este instituită oficial
Există în popor înainte de sec. al IV-lea, ca ritual
Sub denumirea prozaică
De Vovidenia sau Ovedenia
Ca zi ce exprimă armonia.
Marcând hotarul trecerii timpului
Dintre vară și toamnă
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului
Este vremea când înseamnă
Că rândunelele pleacă de la noi
Spre zone mai calde
Insectele încep vioi
Să se ascundă în pământul unde
Și frigul își face simțită prezența
Aceasta fiind în natură chintesența.
De acum încolo se bat nucii
Se culeg viile
Se recoltează ogoarele
Și începe semănatul luncii
Al cerealelor de toamnă
Toamnă ce-i mărită doamnă.
Din această zi, în continuare
Plantele de leac își pierd
Puterea tămăduitoare
Apele se răcesc alert
Și se dă startul târgurilor
Și iarmaroacelor.
În această zi minunatele gospodine
Împart struguri și prune
De sufletul morților
Pentru ca acestora
Să li se ierte păcatele lor
Și să primească și ei hora
Din roadele toamnei
"pe cea lume" pe care sunt ei.
Nu se fac treburi gospodărești
Dacă nu vrei să atragi răul
Asupra casei tale, să zădărnicești
Iar casa creștină să ducă în hăul
În care arde candela de plângere
Va fi binecuvantată cum se știe
Cu armonie și ințelegere
Și ferită de foc, vijelie
Grindină și alte porniri
De rele și nenorociri.
Conform unei superstiții din bătrâni
Nu se face focul în vatră
Pe 7 și 8 septembrie, de teamă de păgâni
Pentru că ar putea atrage de-ndată
Neșansa și bolile
Toate relele, de toate culorile.
Fecioara Maria este
Cea mai îndrăgită, cum e și firesc
Divinitate feminină fără de poveste
A Panteonului românesc
Fiind invocată și astăzi prin forma iei
De fete pentru grăbirea căsătoriei
De femei pentru ușurarea nașterii
De pagubiți pentru prinderea hoților
Și de descântătoare așișderii
Pentru vindecarea bolilor.
Fiind "dezlegare la pește"
În această zi, în toate zonele țării
Se prepară cu precădere în bucătării
Bucate tradiționale pe bază de pește.
Tradiția atribuie, cum se zice
Sfântului evanghelist Luca, cel mare
Primele reprezentări iconografice
Ale Sfintei Fecioare.
Originalele acestora nu s-au păstrat
Dar se crede că ele au servit
Ca prototipuri pentru iconografia ce treptat
Mai târziu a dăinuit.
Textele liturgice confirmă ce e al lui
Că Sfântul Luca a fost primul
Care a pictat icoanele Maicii Domnului
În patru feluri, mereu pe el drumul:
Prima, "Călăuzitoarea" (Odighitria), praznicul
În care Maica Domnului
Este reprezentată în brațe cu pruncul
Amândoi stând cu fața lui
Spre cel care privește
Și se blagoslovește.
A doua, Glykofilusa (dulce-iubitoare).
Pruncul e strâns lipit cu fața ce sculptează
Lângă obrazul Maicii Domnului, cea îngăduitoare
Pe care o îmbrățișează.
Chipul mamei e îndurerat
Prevestind suferințele zău
Ce vor urma neîncetat
Ale Fiului Său.
A treia, în unele icoane toată
Maica Domnului e înfățișată
Fără prunc, singură, în chip de Orantă
Ce stă destul de întristată.
A patra, "Platytera"
(Decât cerurile mai înaltă).
În aceasta icoană, în atmosfera
Mântuitorul este înfățișat în medalion
Pe pieptul Maicii Sale deodată
Așa încât și El și Ea într-un ton
Privesc spre cel ce
Fără a zice
Se roagă înaintea icoanei
Pentru bine și taina ei.
Icoana Maicii Domnului
Cu Pruncul în brațe, săraca
Cunoscută și sub harul Lui
Sub denumirea populară de Siriaca
Este una dintre cununi
Ca cele mai renumite icoane dară
Cu Maica Domnului din țară
Cunoscută ca făcătoare de minuni.
Ea reprezintă o culme
A artei sacre siriene
Și este venită din părțile
Creștinilor sirieni
În secolul al XVI-lea
Când viața era mult mai grea.
Icoana a ajuns în Romania
În anul 1958, după ce episcopia
A considerat că e momentul
Și a fost adusă de catre episcopul
Vasilios Samaha, cu gestul lui
Și oferită Patriarhului
Lui Justinian Marina preafericitului
În urma unui vis
În care Maica Domnului
I-a cerut să îi ducă înadins
Icoana în acest loc
Și să rămână cu noroc.
Icoana a fost adusă din Siria, firești
Și depusă în Catedrala Patriarhală din București.
Se spune că tot printr-un vis
Maica Domnului i-a cerut Patriarhului
Să îi ducă icoana, Siriaca, înadins
La Mânăstirea Ghighiu ce e a Lui
Unde se află și în ziua de azi
Pentru a ocroti oameni și brazi.
Adormirea Maicii Domnului e armonia
Cunoscută popular ca Sfânta Marie Mare
Santamaria sau Uspenia
Celebrează ziua în care
Fecioara Maria a încetat din viață
Iar popular este ziua cea din față
Care desparte lunile călduroase
De cele reci, chiar friguroase.
Religia creștină nu are ca frați
Nimic comun cu islamul.
Totuși, rămâi surprins să constați
Că în Coran este amintit Iisus Hristos, ca imamul
Ca mare profet din istorioară
Iar Maica Domnului
Ca femeie musulmană exemplară
Ce sunt slăviți în mintea orișicui.
Ce l-a determinat de Sus
Pe Muhammed profetul
Să-l introducă pe Iisus
Ce a întemeiat creștinismul
În Coran, biblia musulmanilor?
Dar pe Fecioara Maria? Ca fiind și a lor?
În Coran, la capitolul Ali'Imran, 42 scrie:
"[Adu-ți aminte] când îngerii au zis: 'O, Marie!
Allah te-a ales de-ndată
Și te-a făcut curată.
El te-a ales peste femeile lumilor!'"
Aceasta fiind respectul deosebit
Și adorarea Maicii Domnului lor
De către musulmani, ca mai grăbit.
Cu toate că atât creștinismul
Cât și islamismul
Fac parte din categoria favorite
A marilor religii ale lumii laolaltă
Doctrinar, acestea sunt diferite
Aflându-se una față de cealaltă
La extreme prea bine:
Principiul fundamental, deosebirea
Al religiei creștine
Este, fără doar și poate, iubirea
În timp ce la baza islamismului
Stau acțiunea și confruntarea
Care îmbracă orice forma a lui
(vezi Jihadul), chiar dacă altminterea
Propovăduiesc pacea, pe față
Cu destulă nonșalanța.
Trebuie amintit faptul
Că în profunzimea spirituală, Jihadul
Și mistica religioasă, înseamnă
De fapt, metanoia launtrică a omului, ce îndeamnă
Dar, cu timpul
Acesta a fost pervertit
De scindarea a sa islamul
Dar și apariția pripit
A unor grupări religioase
Cu mesaje extreme
Ajungându-se la terorism și tenebroase
Maladia mileniului al III-lea, pesemne.
Pe de o parte, prin el optimismul
Este laudabil că, iată întâi
Musulmanii recunosc creștinismul
Și introduc în cartea lor de căpătâi
Nume precum Iisus
Și Fecioara Maria cea veșnic Sus.
Pe de altă parte
E greu de înțeles
Și de acceptat de departe
Faptul că iubirea cu sens
Și smerenia creștină
Duse dincolo de limitele a celui
A ființei umane în tihnă
(vezi iubirea dușmanului)
Pot face casă comună
Cu extrema acțiunii
Și a răzvrătirii
Cum e datina străbună.
Cu toate acestea
Este îmbucurător faptul că pe ea
Islamul o considera cea care vestea
Pe ea pe Fecioara Maria
O femeie musulmană exemplară
Pe veci slăvită și nu de ocară.
Pentru lumea creștină ce se instituie
În special pentru protestanți
Și neoprotestanți
Ar trebui să constituie
Un imbold de ai acorda
Maicii Domnului
Cinstea ce i se cuvine a da
În numele Domnului.
Este destul de interesant peste ani
Și faptul ca îndestulător
În timp ce musulmanii
Au ințeles, în religia lor
Că Maria a fost una aleasă din acele tinere
Și a rămas fecioară
Și după naștere
Mulți dintre creștini, bunăoară
Mai caută și astăzi răspunsuri
La îndoielile lor pline de abuzuri.
Marele filosof Filon din Alexandria
În tratatul său "Despre îngeri", ca temă
Are o viziune mistică, gen filocalia
În legatură cu această problemă
Și anume:
Un tânăr cand se apropie
De o fecioară, o face femeie
În timp ce atunci când se apropie
Dumnezeu de o femeie
O face fecioară".
În consecință, bunăoară
Dacă musulmanii într-o pripită
Îi acordă cea mai mare cinste
Considerându-o neprihanită
Și aleasa lui Allah este
Model exemplar de demult
Pentru femeile musulmane
Cu atât mai mult
Noi, creștinii, ar trebui, prin icoane
Să luăm aminte stăruitor
Și să o veneram în templu
Împreună cu ceata sfinților
Să o luăm ca exemplu
În viața noastră de creștini
De mii de ani cu rădăcini.
Așadar, sufletele noastre
Să se nască în fiecare dintre noi
Prin Cuvântul Maria cea Mare
Care trebuie să constituie apoi
Modelul nostru de neprihănire
Smerenie și ascultare
Pentru tot ce ne stă în cale
În trăirile noastre spirituale
Și de ce nu ieri, mâine și azi
În viața noastră de zi cu zi.
"Și orice suflet feciorelnic și nestricat
Care zămislește de la Duhul Sfânt, de Sus
Pentru a naște voia Tatălui netulburat
Este Maica lui Iisus".