Tu,chip de nea din fulgi de nemurire,
Un veac eu te-aș privi neîncetat,
Te-aș duce pe a zborului rotire,
Ți-aș plăsmui din suflet un palat!

Te-aș pune pe tărâmuri nevăzute
Să nu te fure zmeii din povești,
Iubindu-te pe frunzele căzute
Să știu că doar a mea ai fost și ești!

În ochii tăi să pun a mea suflare
Când lacrima cea sfântă o sărut,
Să stai la pieptul meu ca o chemare
Fără de care n-aș mai fi putut!

Să ne cerșim cu trupurile ude
Ca niște heruvimi îngemănați
Ce au căzut în vremurile crude
Pentru dorință veșnic condamnați!

Iar în cetatea noastră de niciunde
Să știm de noi doar cât să nu uităm
Și să ucidem tristele secunde,
În suflete doar focul să-l păstrăm!