Am cunoscut un om odată și tare negru mai era !
Într-un garaj, băgat în rampă, sub o mașină repara...
Murdar din cap până-n picioare- doar ochii i se mai zăreau,
Cu vaselină și uleiuri, iar hainele îi miroseau...
Însă pe cât era de straniu, pe-atât era de amuzant
Iar clipele treceau șăgalnic cu un așa suflet frapant!
Râdea cu stil de orice lucru , de jos în sus mă tot privea
Iar ”schimbul de ulei” marcase o deviere-n calea mea.
De-atunci trecură clipe multe, de ani, să fie douăzeci,
Căci ”omul negru” mă oprise, zicându-mi: ”De aici nu pleci!”
Și am rămas să-i fac urare în fiecare 14 mai:
Să fii năstrușnic, voios tare, același zâmbet să îl dai
Să fii model de prelucrare și să te bucuri că mă ai ,
Copiii să-ți aline suflul, ștafeta tu să le-o predai,
Primește sănătate multă, iar banii să se țină scai,
Credința să o ții aprinsă, căci viața este ca un pai,
Purtarea să îți fie dreaptă, ghidat s-alegi un drum spre Rai!