Să nu mă lași singură noaptea

Să nu-mi vorbești despre bufnițele noastre din casă
nimic nimic
niciodată
oricît de mult te-aș ruga peste zi
să le dai foc
oricît te-aș întreba ce crezi despre
înțelepciune
blesteme care se prind care nu
oricît aș bate cîmpii
la fel ca acum
oricît de curios ai fi

Să nu mă lași niciodată singură noaptea
pot face din tine demonul meu
să-l iau de braț ca pe un nou iubit în timp ce-ți spui rugăciunea
faci semne cu limba
lascive
pe coapse, în palme, în prelungirea degetului mic în sus
acolo unde numai tu știi să ajungi

Să nu mă lași singură

La apusul soarelui
pot readuce un călugăr la viața lui de dinainte