Între cruci însângerate am găsit o lira,
Lăsată-n viață de-un om pe moarte,
E Lira lui Orfeu, - spunea o maică,
Ea poate din Infern sa te întoarcă,
Si-n veșnicie a ta sa-ti fie armură.

Si aceiași liră-n suflet noi aveam,
Cantand la fel ca el iubirea in baladă,
Chiar de e rece-n albul de zăpadă,
Noi dragostea-n Infern o căutam,
Cu ochi trădați, în pas de ambuscadă.

Vraja o punem în cuvinte calde,
Și tot cu forța le-am supus făptura,
Să-și simtă gustul lacrimilor,ura,
Să văd pe chipurile lor bastarde,
Cum apa dragostei le arde.

Eu nu renunț, o voi purta în viață,
În largul cerului albastru ancorată,
O vor privi și zeii încă odată,
Cu ochii lor geloși si plini de gheata,
Si teama vor avea de lira fermecata.