agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-06-10 | |
Stăm în fund
pe treptele unei biserici și ne uităm la lună; stăm și așteptăm să vină autocarul și să ne despartă; stăm și ne uităm, și tăcem îndelung, cu gândul la ziua în care ne vom revedea, privindu-ne unul în ochii celuilalt fețele încercănate: tu – de prea multe lacrimi, eu – de prea puțin somn. Din timp în timp, ne înfigem câte o cască unul în urechea celuilalt și ne ascultăm reciproc gândurile, ca pe niște sentințe, sângele, ca pe o melodie ritmată de inimă cu tobe și bas. Stăm în cur pe treptele unei biserici și ne holbăm la lună - doi gură-cască trași de umbre pe sfoară de către astrul nocturn; stăm spate în spate și ne uităm prin fața noastră cum trec mașini cu două etaje, mașini cu turiști, oameni-mașini, mașini umanizate, mașini care, pe măsură ce se apropie, ne îndepărtează pe unul de celălalt tot mai tare; și noi stăm și ne uităm, și tăcem îndelung, ascultându-ne reciproc pulsul, ca pe ultimele știri, cu gândul la ziua în care ne vom revedea, privindu-ne unul în ochii celuilalt cearcănele purtătoare de prea multe lacrimi sau de prea puțin somn. http://youtu.be/fAqF-8wA-EU 10.06.2014; 22:41
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate