Nopți albe
în care cineva
îmi numără zilele
ca pe niște arginți,
arginții
ca pe niște bătăi
de inimă,
bătăile
ca pe niște pauze
dintre,
pauzele
ca pe niște
gânduri,
gândurile
ca pe niște
globule închipuind
în pieptul meu o
bătăie de aripi.



Nopți în care
simt că nu sunt.
Că nu sunt altceva
decât o
umbră sublunară
descărnându-și
visele până la
nocturnul soare,
până la
incandescența celor
patruzeci de wați,
până când ajung
să devin o
umbră sublunară
scurtcircuitându-și
visele
până la soare -
electricianul
nătâng care
zadarnic încearcă
să-mi repare lumina
și să mă omoare.



05.07.2014;
23:17