Cocoșii dorm când mama mare , trează,
La cimitir pornește de cu noapte,
Din fiecare uliță, în șoapte,
Merg babe-n cimitir de tămâiază.

Aprinse lumânări, tot câte șapte,
Iertare cer la ceruri și veghează.
Apare peste sat o primă rază,
Vițeii-și cer tainul lor de lapte.

Se-aude peste sat o primă toacă,
Copiii râd în somn torcând la vise
Și chiar și-n somn li-i gândul tot la joacă.

Fecioarele sub doruri interzise
Roșesc în somn visând un „ ce-ar fi dacă?”...
Se-ntoarce-acasă veșnicul Ulisse.