cum răsăream din țărâna morții
cu lumina în ochi
săltat pe cruce în priveghi
iar voi loveați țărâna cu fruntea
a rugă a iertare oh, câtă candoare

cum mă zbor cucii peste miriști
sub lemnul greu al crucii
cu tâmpla înfiptă în spinii coroanei
și batalioane de popi îmbrăcați în negru
cum mă lovesc ei cu bulgări în vintre
- seamănă-mă Doamne în brazdă și mă răsare cruce
și fă-mă duh și fumegă-mă în păsări
și ninge-mă cu fulgi mărunți
și flori de rozalii din corcodușii tineri.

câmpia cea cu trupul siluit de ploaie
cu brazde adânci demult neroditoare
cu sufletul legat cu lanțuri și cu sârmă
din boabele de grâu vor răsări doar cruci
și doar morminte înțelenite

Nu mă rătăci Doamne printre umbre, ia-mă de subsuori și urcă-mă la tine!