Arse de soare
tălpile mele însetate
caută spuma valurilor
ochii
caută orizontul
în încercarea de a evada
din încâlceala de alge și resturi
apusul îi găsește resemnați
și umeziți de nostalgii

nostalgii din vremurile-n care cerul și marea
erau soț și soață
purtând aceleași straie
croite din cel mai pur albastru
iar plaja
copilă bălaie cu rochița înflorată
mirosea a vară

șezând pe un taburet șubred
frământându-și în palme bastonul
un bătrân cu fesul ponosit
pare a-și căuta refugiul în infinit
tălpile sale arse
de soare și ani
se odihnesc pe spuma valurilor
în timp ce orizontul
se odihnește
în ochii-i umeziți de nostalgii.