undeva cândva între femei
tate păsările mor cu picioarele întinse la spate
femeia mamut pronunță cuvintele rotund cu afectare
un je m’en fiche după fiecare inspir
orgoliul celui care crede că știe mai mult
femeia țestoasă stă spășită să o plouă cu pasărea pe cap
pui golaș aruncat de stăpânii unei case cu gard înalt și perfect opac


*
e grea moartea nu-i așa bolborosea un vecin venit în vizită
bătrâna strânge marginea patului cu dinții parcă tot mai tare
cu geamătul celui care a înțeles
sub icoana sfintei familii cu porumbel și inimă cu raze
un amestec de somn și nesomn un ghem de noapte și zi în spuză
un boț de aluat de trup de om peste care trece sucitorul
și lasă alte și alte cocoloașe


*
îi spui morții nu și nu și nu
ea te îndoapă zilnic cu lingurița te păcălește să înghiți povești
ești sugarul din căruciorul cu măsuță biberonul cu griș moale zboară
în jurul tău ca un elicopter bâzâie el sau tu că nu vrei să zbori
încetul cu încetul vei învăța mersul mai întâi peste ape
mai apoi pe sub luminiș


*
pipăi epicentrul în coasta lipsă a bărbatului
cutremurul se propagă în lumea de piese de domino un șir foarte lung
de femei care cad una într-alta din cot în cot din genunchi în genunchi
până la cea mai intangibilă vreuna care să sfideze gravitația
cea din urmă matrioșcă descoperită
gramul de aur dintr-un munte de steril
să fi fost iubirea mai tare decât moartea ori altfel de moarte