Puteam să merg departe
Cu câte aș fi vrut
N-am mers departe cu nimic
Din câte-aș fi putut !

Am rătăcit cu stihul
În umbra umbrei mele
Cu timpurile toamnei
Stingând atâtea stele.

Am tresărit în jocuri
Cu vânturile rele
Și într-o dimineață
M-am depărtat de ele.

Am pus ogor pe pâine
Și îngropat în piele
Cobor încet în tină
Ca roua în pastele.

Trecând prin siluete
Pe vârfuri de nuiele
Am tremurat pe puntea
De gânduri infidele.

Și sugrumat în vise
Pe stranii dușumele
Am șiroit perenic
Ca apa din cișmele

Cu mâna cea intinsă
Atins-am toate cele
Dansând cu mine însumi
Un soi de joc de iele.

Voi merge înainte
Cu câte-au mai rămas
Nimicul îl voi pune
În picături de ceas.