agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-09-01 | |
Mă cerți că povestesc prea mult
când nu ești dispus să asculți. Mă cerți pentru prea multele-amintiri, dar nu port eu vina… Îngerul mă-ndeamnă! Și-ntocmai cum un pianist își începe ziua cu game, arpegii și-acorduri, eu încep zilele cu amintiri, trăiri și regrete. Trecutele iubiri vreau să le păstrez toate ca pe niște flori presate-ntr-un ierbar; pierderea lor, pentru mine-ar însemna moarte. Cei care trăiesc doar clipa prezentă, nu pot iubi cu-adevărat, dragostea înseamnă lanțul întreg – trecut, prezent, viitor. Povestesc, visez, trăiesc și mă rog… Spui că repetițiile sunt plictisitoare, că efectul lor este invers. Cunoști valoarea rugăciunii în acest univers? „Ce e mult, nu e bine, dublând regula, ajungi la înjumătățire!” Așa o fi? Eu nu te cred! Nu mă mai certa! Vrei să știi părerea mea? Memoria trebuie exersată toată viața! Și-apoi, exercițiul ei este chiar un act justițiar, binefăcător, înălțător. Numai astfel te poți mișca cu abilitate pe axa vieții, din prezent spre trecut, din prezent spre viitor, distanțele timpului mărindu-le, cu dragoste îmbogățindu-le … Știu, într-o zi va veni alt Înger și va spune: De ajuns! Ce-i voi răspunde? „Se va grăbi. Nu-ți va aștepta răspunsul!” Da, e posibil, cinicul meu prieten! Dar nu mă mai certa! Lasă-mă să-mi trăiesc clipele cum știu, cât mai sunt încă viu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate