am scris poeme pline de iubire

pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă a trebuit să-mi fac din inimă

un sicriu de flori

mi s-a scurs viaţa în cuvinte

pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă mă topeam precum ceara

iar oasele mele ardeau precum fitilul lumânării

m-am prăbuşit în abisul meu interior

pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă nimeni în afară de Dumnezeu

nu-mi arunca un colac de salvare

am zburat pe aripile imaginaţiei

pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă nimănui nu-i păsa

de umbra mea care-i cerşea infinitului

o umbră pereche

am închis ochii şi am navigat

pe oceanul nesfârşitelor naufragii

în căutarea adevărului

da, da, tot pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă nimănui nu-i păsa că eram

ca un sărut captiv între două continente de singurătate

nu-mi rămâne decât

să pecetluiesc pământul cu o cruce

aşa ca un dar de mare preţ

pentru oamenii plictisiţi

chiar dacă…